1968. Formaţia Beatles lansează unul dintre albumele lor memorabile: The Beatles/White Album. Este un moment esenţial în istoria muzicii contemporane.

1982. Se naşte, la Târgovişte (România, ţară europeană), Peca Ştefan, fiul lui Ion şi al Mioarei. Este 13, vineri. August. Nu o zi foarte plăcută pentru omenire.

1988. Debutul lui Peca în teatru, ca actor. (rolul Pajul în piesa “Înşir-te mărgărite”, de/după Victor Eftimiu) (vezi poza)

1989. Peca termină cursurile Grădiniţei nr. 10, Târgovişte. Ştie deja să scrie şi să citească.

1992. Peca scrie prima piesă de teatru (pentru păpuşi). Din păcate textul nu s-a păstrat. Este remarcabilă însă determinarea tânărului dramaturg în a-şi urma visele.

1993. Este anul în care Peca descoperă cu adevărat muzica, prin MTV şi mai ales prin formaţia Queen. Serialele preferate: The Simpsons şi Beavis & Butt-Head.

1994. Moare, la reşedinţa sa din Seattle, Kurt Cobain, cel mai important muzician al anilor ’90 şi un simbol al generaţiei alternative.

1995-1996. Sunt păstrate primele proze şi versuri Peca. De asemenea, în această perioadă învaţă să cânte la chitară şi începe să scrie muzică.

1997. Peca termină cursurile Şcolii Generale “Coresi” (fostă nr.5) din Târgovişte, concomitent cu absolvirea Şcolii de Arte Plastice din acelaşi oraş. Este oarecum nedumerit de potenţialul său creator.

1998. An determinant pentru cariera lui Peca. Începând cu luna februarie, este cert că acesta va urma să scrie (proză, poezie, teatru, scenariu de film). În ziua de Paşte, reuşeşte într-un interval de câteva ore să termine prima lui piesă de teatru (o staţie…). Din toamnă, începe lucrul la volumul Cameleonic. Primeşte un premiu (menţiune) pentru o staţie… în cadrul festivalului Moştenirea Văcăreştilor, secţiunea teatru.

1999. Peca îşi pierde virginitatea. Alte evenimente importante: termină în aprilie/mai volumul de proză scurtă Cameleonic, iar în iunie romanul (văzut ca foto-roman) /…/ (Fuzz/[chiar] dacă). În toamnă (octombrie) este lansat volumul Cameleonic (Ed. Bibliotheca, Târgovişte). Aproape simultan (la sfârşitul lunii august/începutul lui septembrie), Peca scrie a doua piesă a lui: Showdown. (pentru care primeşte premiul II în cadrul festivalului Moştenirea Văcăreştilor, plus un spectacol-lectură a piesei în cadrul aceluiaşi festival). Eveniment extrem de important: înfiinţarea companiei independente de teatru alternativ BLA, la Târgovişte. Membrii fondatori: Peca Ştefan, Adrian Posteucă, Laurenţiu Bănescu. Premiera piesei Showdown, cu BLA, în octombrie (amfiteatrul Colegiului Naţional “Ienăchiţă Văcărescu”, Târgovişte şi apoi la Casa de Cultură/Teatrul “Tony Bulandra”). În decembrie, Peca scrie a treia lui piesă, Dric II – Popdays [sau Sfârşit Cotidian]. Este evidentă atracţia lui spre dramaturgie, chiar dacă începuse deja (din august) lucrul la volumul de proză scurtă Dric I – Pop [& StrAnge]. Se pun bazele trilogiei DRIC.

2000. Pe 8 iunie are loc premiera piesei Dric II la Casa de cultură/Teatrul “Tony Bulandra”. Este probabil cea mai mare producţie BLA. Simultan cu repetiţiile pentru Dric II, lui Peca îi vine ideea de a scrie un musical [– marea lui capodoperă Porn]. În vară, Peca termină lucrul la volumul de cyberpoezie DRIC IIIrei. În toamnă (sfârşitul lui august-începutul lui septembrie), scrie a patra piesă: [picabo/pinguini], care câştigă premiul III în cadrul binecunoscutului Moştenirea Văcăreştilor. În decembrie, Peca este recompensat cu premiul ASALT în cadrul festivalului EROTICA (Constanţa) pentru un fragment din Dric I. Compania BLA repetă piesa [picabo/pinguini] şi este realizat un spectacol experimental filmat. În distribuţie îl regăsim şi pe Peca (Pinguinul Iverssen).

2001. În februarie termină una dintre piesele lui cele mai importante: Punami. 15 martie aduce o nouă piesă scurtă: Fitzgerald. Este memorabilă participarea trupei BLA în festivalul STS, Bucureşti (Teatrul “Ion Creangă”) cu piesa Showdown, îndelung ovaţionată, chiar dacă reunea doar jumătate din distribuţie şi fusese pregătită într-o zi, pe drum, într-un microbuz Târgovişte-Bucureşti. Bănescu face un rol memorabil cu Carton, fiind la un moment dat confundat cu Jim Morrison. Peca termină cursurile Colegiului Naţional “Ienăchiţă Văcăresu”, Târgovişte, ia bacalaureatul cu o notă incredibil de mare (9, 75) şi intră la facultate în Bucureşti. Trupa BLA suferă schimbări majore de componenţă (rămâne constant însă nucleul Peca-Bănescu). În iulie, Peca termină piesa U.F., iar în septembrie De ce John Lennon va trebui să moară. Aceasta din urmă este probabil cea mai slabă piesă a lui. În noiembrie, trupa BLA este invitată la clubul Touch & Stay din Constanţa cu Showdown, în cadrul festivalului EROTICA. Peca simte o sufocantă lipsă de inspiraţie. Este o perioadă care aduce experienţe noi, ce vor sta la baza textului Ziua futută a lui Nils. Este prima dată când Peca se gândeşte să abandoneze scrisul. Din cauza lui Rimbaud nu o face.

2002. În februarie Peca scrie, în numai trei zile, una dintre capodoperele lui: Ziua futută a lui Nils. Piesa produce un adevărat “cutremur” în peisajul teatral românesc, ignorat însă destul de repede. Peca participă cu Ziua futută a lui Nils, Punami şi U.F. la concursul DramAcum, pe care îl va câştiga în cele din urmă cu Ziua futută a lui Nils şi Punami. În mai scrie piesa Spectacol cu monştri…BLAcrobaţie, care va fi jucată cu BLA în Mamaia (Hotelul Aurora), în Târgovişte (ArtCafe) şi în Bucureşti (Green Hours). În acest spectacol, Peca interpretează rolul Peca şi cântă la chitară. Un alt eveniment BLA este spectacolul-lectură Ziua futută a lui Nils. (iunie, Teatrul “Hanul cu Tei”, Bucureşti). În august termină o nouă piesă, care va “face o diferenţă” în lumea artistică românească: Andreea/Andreea. Regizorii care o citesc spun că este cea mai bună piesă a lui de până atunci. La sfârşitul lui august se înfiinţează formaţia Peca, un tribut adus artistului român devenit acum un simbol al lumii underground. Odată cu începutul toamnei apare volumul Dric I – Pop [&StrAnge] (Ed. LiterNet). În septembrie, ca urmare a unei promisiuni făcute unuia dintre profesorii lui, înfiinţează clubul DRAMATI.COM şi demarează proiectul CARAGIALE LA COMUNICARE. Dramatizează (împreună cu Laurenţiu Bănescu) o serie de articole Caragiale în textul Spanacul şi Bomba sau Educaţiunea Sentimentală la Vite. Piesa are premiera la Studioul Casandra, în decembrie. Peca duce o viaţă agitată, obositoare, pierde foarte mult timp, munceşte mult, nu are timp să scrie. Financiar, nu stă foarte bine. BLA susţine câteva concerte – piese din viitorul album BLA – RoManele nr. 13.

2003. Încep repetiţii la piesele Punami şi Ziua futută a lui Nils într-unul dintre marile teatre din Bucureşti. În martie, la Teatrul Luni de la Green Hours, are premiera piesa Showdown, într-o distribuţie nouă BLA. Criza din viaţa personală a lui Peca se acutizează. Se simte dezrădăcinat, lipsit de motivaţie. O serie de promisiuni se dovedesc a fi vorbe în vânt. Respectul faţă de el, ca artist, este minim. Scrie tot mai multe cântece. Se gândeşte la o carieră în televiziune. Suferă o despărţire importantă. Cu toate acestea, are puterea să scrie piesa I HTE HELEN, pe care o termină la mijlocul lunii aprilie. Versiunea în engleză a piesei este transformată într-un text pentru radio pentru BBC International Playwriting Competition. Găseşte un regizor interesat să îi pună în scenă această ultimă piesă. Ia hotărârea, pripită, că va fi ultimul text pe care îl face în România. La Festivalul Comediei Româneşti (Teatrul de Comedie, Bucureşti), în mai, în cadrul Târgului de Dramaturgie citeşte piesa în faţa unei săli goale. Cei câţiva oameni prezenţi la lectură încremenesc, neştiind ce să zică. Textul este apreciat ca vulgar şi cu prea multe inserturi de film. Alţii (în special regizori tineri) consideră textul ca cel mai bun scris de Peca până în momentul respectiv. Peca devine tot mai mohorât şi lipsit de încredere în puterea oamenilor din teatrul românesc de a schimba ceva. Primeşte vestea că va pleca la New York ca o eliberare. Pregăteşte volumul BLA, ca pe un “volum de adio” – acesta conţine cinci din cele mai importante texte ale lui. În iunie începe lucrul la piesa COOlori. Pe 24 august pleacă la New York. Nimeni nu îi simte lipsa. Dimpotrivă, un sentiment de binemeritată relaxare animă mişcarea teatrală românească. Se întâmplă lucruri noi. Apar spectacole curajoase, actorii tineri sunt promovaţi, regizorii tineri intră în teatrele care îşi sporesc numărul şi devin, în marea majoritate (minus TNB), independente. Există o reală concurenţă, tinerii dramaturgi români devin competitivi la nivel mondial. Nimeni nu îşi mai aduce aminte de Peca.

2004 – Peca scrie câteva piese neimportante. COOLori, România 21, New York [Fuckin’ City], Bonzo (sau am scris o piesă de căcat). Se întoarce în ţară şi Bulandra anulează Punami.

2005 – Peca merge la rezidenţa internaţională de la Royal Court Theatre din Londra. Scrie alte piese neimportante precum The Complete Truth About The Life And Death Of Kurt Cobain , The Sunshine Play şi Bebe’s Trip. The Sunshine Play participă la Festivalul Fringe din Dublin, dar va fi ignorată în România deşi devine cea mai jucată piesă din stagiunea 2005 – 2006.

2006The Sunshine Play câştigă London Fringe Report Awards pentru Best Play – Relationship Drama. Cu toate astea, piesa este în curând considerată de critică prea convenţională. Fără târfe minore, proxeneţi, droguri prea multe. Peca scrie Bucharest Calling cu târfe şi proxeneţi. The Sunshine Play şi Bucharest Calling ajung la New York.

2008-2013. Piese precum Porn sau Misha, Gore & Sile: LIVE TONITE! rămân necunoscute în România, deşi reprezintă succese de casă pe Broadway. Peca termină volumul de proză scurtă stefan@hero.com. Peca continuă să ducă o viaţă anonimă în ţara lui natală. Cu toate acestea, câştigă premiile TONY şi PULIZER pentru cea mai bună piesă a anului, precum şi premiul NOBEL pentru literatură. Când se întoarce în ţară, la aeroprt îl aşteaptă câţiva indivizi mascaţi care nu ezită să îl jefuiască după ce l-au umplut de lovituri de cuţit. Peca supravieţuieşte, dar nu îşi poate ascunde dezamăgirea.

2013. Aproape că nimeni nu îl mai caută. Este tot mai singur. Bea destul de mult. Înjură. Are unghii foarte lungi, barbă şi plete. A devenit supraponderal. Stă într-un maieu, bea bere şi se uită aproape tot timpul la televizor. Nu mai poate să scrie. Evident, nu are nici o prietenă. Fumează foarte mult şi se holbează la copiii care se joacă în parcul vecin. În restul timpului se droghează. La începutul toamnei, având numai 31 de ani, Peca se stinge din viaţă, în condiţii încă neelucidate. Apartamentul lui arată jalnic. La înmormântare vin doar câţiva prieteni din copilărie şi membri ai familiei. Deşi ar fi dorit o mare petrecere la acest eveniment important din viaţa lui, aceasta nu are loc.